BINELE COMUN si intelepciunea populara

Septembrie 11, 2006

Chisinau, 11 septembrie, 2006

Unul din momentele esentiale referitoare la Binele Comun consta in identificarea bogatiei proverbelor si zicatorilor populare ca pas important in acceptarea pe larg a exercitarii Binelui Comun.

Din toata intelepciunea populara zicala „Bine faci, bine gasesti” este una cruciala. In primul rand ea este oformata laconic si exprima mai multe idei. Este vorba de realizarea Binelui Comun in actiune si de feedback-ul care numaidecat va avea loc ca urmare a trairii unei vieti in Binele Comun.

Alte idei ale intelepciunii populare legate de facerea Binelui si care necesita o prelucrare in viitor:
Bine peste bine nu strica.
Binele se uita dar raul niciodata.
Binele cu bine se rasplateste.
Cele rele sa le scrii pe apa, iar binele in piatra sa-l sapi.
Nedreptatile scrie-le in nisip, iar binefacerile pe marmura.
La tot raul este si un bine.
„Dupa fapta si rasplata!”
Lucrul bine facut e pe jumatate facut – mai mult se refera la calitatea actiunii Binelui Comun, care trebuie sa fie superioara.

Este oare posibil sa deosebim Binele in actiune de Binele Comun in actiune? Daca persoana face un Bine altei persoane, atunci aceasta actiune implica 2 persoane, cea care realizeaza si cea care primeste, de exemplu a oferi locul in autobus sau a ajuta pe cineva sa treaca strada. Aici Binele este Comun celor doua persoane implicate. De la acest concept de Bine Comun limitat noi facem primii pasi spre Binele Comun Adevarat care nu are o atributie personala si care nu identifica persoana careia i se face acest Bine, adica el, Binele comun, este abstract. Insa trebuie sa intelegem ca calitatea de a fi abstract cu referinta la persoana care primeste acel Bine nu diminuiaza esenta Binelui Comun. Sigur ca abstractul si concretul Binelui Comun trebuie de explicat si din punct de vedere al vietii interne a individului cat si din punctul de vedere al reflectarii in realitatea sociala. Actiunile individului se manifesta in conformitate cu calitatea impulsului intern.


BINELE COMUN – COMMON GOOD

Septembrie 2, 2006

In sfarsit m-am determinat sa incep de la inceput ceea ce a fost deja vorbit si spus cu vre-o sapte ani in urma – definirea Binelui Comun, mai precis a unei doctrine a Binelui Comun. Dar de la ce pot porni pe aceasta cale?

In primul rand este necesara definirea termenului in diferite variante pentru diferite scopuri, caci gandesc ca dosctrina Binelui Comun ar trebuie sa fie, daca nu atotcuprinzatoare, atunci aplicabila in multe domenii ale vietii interne, personale a individuui cat siviata lui sociala, cea a statului, etc.

Mai departe identific domeniile care abordeaza problema Binele Comun:

  1. Etica
  2. Filosofia
  3. Politica, Politologia
  4. Stiintele sociale
  5. Religia
  6. Psihologia
  7. Etica Vie ca fundament crucial.

Pe cat de bine poate fi abordata problema Binelui Comun si a individului, a vietii lui interne care, ar fi rational sa presupunem, este baza acelor actiuni si ganduri care exprima in actiune Binele Comun.

Un alt gand care ar trebuie mentionat este aplicarea Binelui Comun in practica, mai ales la nivel de stat. Ce constituie Binele Comun ca actiune pentru cei care detin puterea? Exista oare o formula etica care ar fi fost urmata atunci cand vorbim de aspiratia autoritatilor publice locale si centrale, a diferitor angajati ai ministerelor, parlamentari, etc? In sfarsit, putem noi forma prin intermediul Binelui Comun un standard care ar judeca actiunile celor ce detin posturi importante in stat? Se poate oare identifica astfel de persoane care prin actiunile sale ar putea servi Binele Comun si care ar trebui sa conduca, fiind slujitorii adevarati ai societatii Republicii Moldova (acest lucru se refera la orice stat deoarece natura umana este o categorie universala si calitatile ei generale sunt mai bine evidentiate in comparatie cu particularitatile culturale care isi lasa o amprenta mai putin semnificativa in sufletul individului). Aceasta a fost latura extern-socială.


Applied Ethics Institute

Februarie 22, 2006

Daca gandesti in termeni de un an – sadeste un bob.
Daca gandesti intermeni de zece ani – sadeste un copac.
Daca gandesti in termeni de o suta de ani – invata oamenii.
Confucius

Este foarte greu sa mentii si sa urmezi valorile in timpurile grele, cand incercare nu dureaza o secunda sau un an ci toata viata. Totusi desfraul si necunoasterea in aceste timpuri sunt cele care trebuie sa fie dezradacinate.

Un institut in domeniul eticii aplicate poate constitui un potential pentru o Moldova. Aceasta organizatie ar discuta temele contemporane in domeniu si in societate, adica:

1. Poverty issues;
2. Code of condsuit;
3. Business ethics;
4. Trainings in ethics;
5. Ethical concerns:
6. Social issues;
7. Bioethics;
8. Publications;
9. Ethics in public institutions.
etc.


OARE…

Ianuarie 28, 2006

Cand privesti in urma, la cele indurate, poate nu in asa masura precum se descriu unele cazuri, eu simt ca sunt dator cu ceva celor care se afla acuma acolo. Da acolo, asha spun caci nici nu doresc sa numesc locul unde sunt sortiti unei lupte intense cei care sunt adusi.

Nici o fericire, cat de mare si infinita nu ma poate dezbate de acest gand, de idea ca ceva totusi ramane imperfect in existenta aceasta. Imi aduc aminte acea poveste cu satul prosper pe baza unui copil care sufera pentru fericirea altora. E un caz similar, desi poate fiecare trebuie sa sufere precum I sa dat sau dupa faptele sale trecute. Precum urechea care a fost racita devine sensibila la frig, asha si inima mea care a trecut prim multe, nu doreste si nici nu poate sa distruga acele urme ale trecutului care sunt asemenea unei cicatrice dupa o lupta crancena care a avut loc demult.

De unde apare aceasta sensibilitate la imperfectiunea existentei care ne inconjoara? Oare suferinta este unica ei sursa? Oare nu vine ea din bucurie, din fericire, din viata buna si plina, din lux, la urma urmei? Oare nu vine din glumele si nepasare? Oare cunoasterea rationala nu ofera immense posibilitati de a cunoaste, oare ce nu ii ajunge, ce-I lipseste? Oare omuciderea si sangele trebuie sa demonstreze memoriei necessitatea irepetabilitatii?

De ce eu nu pot trece pe alaturi de durere fara sa ma chinui singur pe mine, sa raspund simultan la el, parca participand la durere? Oare durerea este un narcotic de care nu pot scapa? Oare reactia este prea vehementa? Poate eu sunt cauza emotivitatii mele sporite? La ce imi ajuta? De ce trebuie sa o indur? Trebuie oare sa nu raspund, sau sa raspund la acea durere intr-un alt mod? Care atunci ar fi modul de exprimare a mea la vederea durerii, mai ales a inocentei in durere asemenea unui copil care sufera pentru ceva ce nu cunoaste?

Totusi nici un fir de par nu cade fara vre-o cauza, deci intotdeauna este ceva, este un scop al existentei, dar care depinde totusi si de mine, caci eu pot fi cel care poate fi sensibil si in acelasi timp asemenea unei petre. Alinarea durerii este o posibilitate a existentei, este o reducere a imperfectiunii, dar este si ceva foarte necesar. In acest caz urmeaza ca existenta este cu mult mai complexa de cum noua ne pare.


Despre retrairea greselioir

Ianuarie 19, 2006

///////////////////////
vavik(a scris) 18 ianuarie, 15:19
„Citeodata facem gresheli pe care pe urma le amintim ca ceva foarte rushinos shi care nici nu trebuie sa fie amintite, dar totushi sunt.
Noapte inainte de culcare deseori imi amintesc de ele.Interesant care-i scaparea?

Retrairea nu ajuta la schimbarea faptelor din trecut. Ea doar ne incatuseaza si atunci se distruge viitorul. Daca vom fandi permanent la aceasta atunci ne autodistrugem.”
///////////////////////

Trebuie sa tii minte ca intotdeauna vor fi posibilitati in viitor de a „indrepta” faptele rele din trecut. Nu este necesar ca aceasta sa fie numaidecat acea persoana care a sufert, ci poate fi alta, si nu este necesar ca „indreptarea” sa fie exact asa cum crezi tu sau cum ai facut tu in trecut.

Este importanta starea spiritului si dorinta de a schimba lucrurile si nu retrairea sau alte emotii ce impiedica.

Practic vorbind, acele ganduri au doua componente care trebuie distinse, una este legata de gandire si ata de emotivitate. Ele se cresc una pe alta. Cand una apare, cealalta vine imediat. In acest caz ele trebuie stopate ca sa nu apara in gandire sau emotii, adica este necesar un control asupra acestor ganduri si semotii particulare.

In al doilea rand incearca sa le curmezi atunci cand ele doar apar si nu atunci cand esti coplesit de ele, cand ele iti manipuleaza vointa. A curma inseamna a spune „NU” si a nu le alimenta mai departe cu ganduri si emotii.

In al treilea rand nu incerca sa/ti aduci aminte de ele, caci atunci cand iti adunci aminte ele se ridica asemenea unei furtuni. E ca si cum ai spune, nu lua bila cea fierbinte in mana ca te vei frige, ci uitate la ea de la distanta. Adica tu stii, intuiesti ca asta e bila sau problema, insa nu o abordezi detaliat.

In al patrulea rand abordarea probleme este posibila DOAR atunci cand acele amintiri nu te mai coplesesc ca inainte si nu au acel efect devastator asupra vointei.

//5, Trebuie sa incerci de multe ori ca sa mentii un calm sufletesc cand apare asa ceva. In acel moment gandeste ca va veni momentul pentru a schimba lucrurile. Sigur ca in acelasi timp tu trebuie sa faci ceva pentru aceasta (o atitudine pro-schimbare este destul de buna). Dac esti adanc religios atunci cauti iertare, daca nu, fa iertarea prin fapte.

Stii acest fel de porbleme seamana cu situatia cand sufletul bate la usa constiintei, tuk-tuk, si tu incepi sa intuiesti acele batai ca chemare spre schimbare. Sigur ca trebuie sa intelegi ca schimbarile pe care ti le doresti nu pot fi realizate intr-o zi, si acesta poate servi ca un argument pentru a le schimba pe viitor, fara sa retraiesti prea tare. Dar daca vei uita de schimbari, atunci reamintirea se va ivi, astfel facandu/te sa te simti incomod sau distrus sufleteste. Deci trebuie cu incetul sa schimbi ceva si noteaza aceasta ca sa vezi progresul.

Nu uita ca in primul rand trebue sa devii stapanul emotivitatii tale referitor la problema data, Aceasta inseamna ca trebuie sa nu reactionezi emotional desi a venit gandul. Chiar in acel moment de venire a gandului spune „STOP” emotiei. Nu gandi ca vei reusi din prima incercare, dar face sa te birui pe tine. Cineva a spus ca adevaratul luptator nu este cel care a invins 1000 de dusmani pe campul de lupta ci cel care sa invins pe sine (adica a devenit stapanul sau).

//12, La ce/ti trebuie lectii de yoga daca poti si singur sa incerci. Unde ve-i gasi Maestru la noi in republica care nu te va pune sa stai in cap sau pe o ureche si nu va dori banii tai in forma de plata pentru lectii?

Inchipuieti ca vine cineva in casa ta si te apuca si te chinuie. Desi el este puternic, totusi, cu timpul, poti sa exersezi sa-l intalnesti la usa, fiind intotdeauna de veghe, si sa nu-i permiti sa intre. Nu uita ca el actioneaza asemenea unui robot programat, si nu se schimba precum tu poti sa te schimbi prin acumularea experientei in lupta.

Imagineazati ca ceva te chinuie si tu, desi spui NU, esti coplesit de acel ceva, simtind cum devii neputincios in fata emotiilor. Fiind rastignit de ele, totusi gandeste de perioade cand tu erai puternic, cand constiinta le domina. Aceasta poate sa te incurajeze. „Povtorenie – mati ucenia” 🙂
Adica spune NU permanent.


Trei tipuri de spirite

Noiembrie 11, 2005

Oare exista trei tipuri de spirite in raport cu cei oropsiti si saraci, care pot fi cu usurinta batuti, umiliti sau chiar executati fara ca cel care va face astfel nu va fi pedepsit? Care sunt ele?

Este oare primul tip de spirit cel care nu are nici un sentiment fata de alte fiinte si le considera doar din punctul de vedere al prosperitatii proprii, a indestularii propriilor dorinte? Am putea sa spunem ca exista astfel de spirite si ca este posibil. Esenta acestor spirite poate fi observata prin studierea reactiei lor la acei oropsiti si neputincosi. Ei sunt cei carora toata durerea lumii si ochii plini de lacrimi nu le poate sparge inima impietrita si care privesc la ei nu cu compatimire ci cu ochide bisnitati si cu gandul de a castiga ceva. De exemplu un mic copil din Africa care nu are ce manca poate fi gandit, fara nici o remuscare, ca viitor sclav.

Sa fi fost toti astfel, omenirea demult ar fi ajuns la autodistrugere, insa mai exixsta si acei care gandesc cu totul invers, adica gandesc pentru altii. Ei sunt cei care doresc sa stearga orice lacrima a celor patimiti si nenorociti, a celor care au nevoie de ajutorul nostru.

Ai treilea tip de care ma gandesc ar fi cei care sunt reci la toate cele probleme ale existentei noastre umane pe aceasta planeta. Poate frica de a pierde ceva, poate dorinta de a pastra pentru sine si de a se distanta. Poate… Poate… … pe ata data.


Working and Praying

Noiembrie 11, 2005

Munca si Rugaciunea
Uneori se considera ca iluminarea sau deschiderea unor adevaruri pentru fiinta noastra sunt foarte puternice si constituie experienta cea mai importanta a unui spirit cutezator. Aceata idee pierde gandul precum ca actiunea, mai ales starea persoanei in perfectarea unei actiuni poate fi la fel de iluminanta si chiar si mai indelungata deoarece o actiune necesita timp pentru realizare.
Deasemenea rugaciunea este una din formele ascunse ale iluminarii. Sa nu uitam de problemele care apara si care ar fi ca o adiere de vant pentru focul care aproape sa stins si care izbucneste din nou ca rezultat al unei noi oportunitati.
Sa ne rugam nu pentru a fi sfinti ci pentru a actiona spre BInele Comun, caci copacul se cunoaste dupa fructul sau si nicidecum nu dupa cum un savant il clasifica. Caci mai bine sa fii plin de potentiale posibilitati decat sa fii deja perfect fara abilitatea de a progresa sau inainta.