Bucurie si tristete

naprav1.JPG

Fiinta umana se bucura si se intristeaza de multe ori pe zi, uneori neobservand acest lucru. Cate odata viata ei interna seamana cu un ocean linistit, insa uneori este asemenea unei furtuni care bantuie de zile si de ani

Exista o vorba cu talc „Nu rade, caci apoi o sa plangi”. Cat de aplicabila este ea la acele stari interioare ale sufeltului fiintei umane? Si se refera ea oare la toate cele ce sufletul nostru le simte sau doar la unele stari particulare ale lui?

In general sentimentele umane pot fi divizate in doua categorii mari: cele care sunt sentimente personale si cele care sun impersonale. De aici si gandul ca sentimentele impersonale, adica cele care sunt exprimate in emotii dar fara referinta la Eul fiintei umane, sunt deosebite si sunt cele care trebue cercetate mai minutios.

Din experienta veacurilor vine ideia ca sentimentele impersonale, precum dorinta de a ajuta pe aproapele nostru si bucuria ce vine din acea actiune, nu poate sa fie supusa acelei zicale stipulate mai sus. Adica daca fiinta umana simte o bucurie impersonala, atunci tristetea este diferita de o tristete acentuat personala. Trebuie sa tinem cont ca astfel de sentimente impersonale presupun deja o stare, un nivel spiritual al sufletului care nu se mai poate identifica cu zicala noastra deoarece calitatile sufletului de a simti si de a se controla pe sine sunt cu totul diferite. Imaginati-va o persoana care este intr-o permanenta furtuna a simturilor sale si se leagana asemenea pendulului dintr-o stare de bucurie spre o stare de tristete permanenta. Ea va fi cea care exprima veridic zicala „Nu rade, caci apoi o sa plangi”.

3 răspunsuri la Bucurie si tristete

  1. Artur spune:

    Salut, am citit mai multe posturi. Ar fi bine sa mai scrii🙂 Chiar te provoc – accepti?

  2. sajins spune:

    Defapt acesta pendulare nea facut sa crestem. Adika sa crestem cel putin in viziunea noastra. Stii…pendulul ajunge la un moment cind viteza lui e zero. Si acel moment este cind se opreste la mijloc care poate semnifica moartea, sau cind e la ambele capete a oscilarii. Cind e la ambele capete am putea numi ca ajuns la bucurie sau suferinta. Dar dupa acel zero totusi pendulul incepe sa ia viteza.
    Ufff…ce complict suna

    Sa conclud. Pe noi acele stari de zero neau facut sa ne miscam inainte si sa ne schimbam. Sau cel putin sa schimbam ceva. Ele sunt acele puncte in viata care au inchis o propozitie ca sa dea inceputul unei alte propozitii. Brrrr

  3. vparaschiv spune:

    Cand pendului se opreste la mijloc inseamna ca exista o stare de balansare, nici incolo nici incoace. Totusi atunci cand noi asiram la acea stare de balanta atunci ea se aseamana cu intelepciunea care spune ca totul trece.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: