Orfelinatele si dezvoltarea capacitatii de self-sustainability

Unele idei generale.

Nu tin minte ce a spus Macarenco, marele pedagog rus, dar aceasta idee de suficienta autonoma este necesara. De ce? Deoarece aceasta autonomie pregateste pe cei care sunt acolo la o eventuala deviere a finantarii de stat. Desigur, vorbesc nu de sustinerea orfelinatelor ad infinitum ci despre acei orfani care oricum vor fi temporar institutionalizati de stat.

Este clar de la inceput ca o autonomie absoluta nu poate exista deoarece aceasta nu este o comunitate care sa creat din dorinta diferitor parti ale societatii de a convietui impreuna, oformand niste legi dupa care s-ar conduce. Ci mai degraba este o fortare necesara a unor membri ai societatii de a trai in acest tip de institutii. Dar oricum, cel putin teoretic, noi putem conchide ca o autonomie partiala poate sa existe. Urmeaza sa definim ce fel de autonomie ar putea exista acolo unde regulile jocului sut deja formate si incalcarea lor este pedepsita. Sau, dintr-un alt unghi de vedere, legea junglei poate domina in acea institutie, calcand in picioare orice semn de demnitate a celor care traiesc acolo. Deci pentru a distruge legea junglei este necesar nu doar un cod de reguli impus de administratie orfelinatului ci si de o politica a acestei administratii de a insufla aceste reguli ca naturale in randurile orfanilor. Se are in vedere respectarea celor necesare pentru o buna functionare a instiutiei si corespunderea celor care invata acolo nor standarte predefinite cand el se afla sau cand deja pleaca, de un bagaj de cunostinte si de aptitudini de viata, abilitati de a gandi, maturitate psihica, etc. In acest caz se merge pe muchia propagandei ca cea mai eficienta actiune a statului pentru a impune for free decizii necesare.

Atunci cand exista o linie clara a comportatii si se ofera o adevarata, desi partiala autonomie, se poate de vorbit despre pregatire de viata a orfanilor. Sunt necesare situatii reale din viata care ar putea sa invete orfanul unele abilitati necesare atunci cand el pleaca cu valiza din internat in viata mare.

Mai sunt necesare diverse actiuni ce leaga de comunicare, mai ales comunicare cu cineva din afara acestui orfelinat. Aceastea pot fi prieteni vechi sin sat, din alte orfelinate, programe speciale de a oferi orfanilor de a trai temporar intr-o familie si care ar forma o imagine ce este familia si cum aceste cunostinte sunt incadrate in viata si cunostintele copilului.

Am dorit sa revin la activitati care ar mari eficienta orfelinatului in administrarea timpului liber al copiilor si le-ar da unele cunostinte despre cele mai simple, de baza abilitati privitor la potentialele situatii din viata.

Deci eu sunt convins firm ca orfanii trebuie sa lucreze 4-8 ore pe saptamana pentru folosul orfelinatului in care se afla.

Sa privim din punct de vedere ale activitatilor personalului implicat in buna functionare a orfelinatului.
1. In primul rand la ospatarie se poate lucra la spalat vesela, distribuirea mancarii, pregatirea ei, cat si facand curat in incinta ospatariei.

2. Orfanii pot fi implicati mai activ in scoala pentru a preda chiar pentru cei mici, verifica la intrare, curatenie, ajutor profesorilor, in biblioteca, ahjutor administratie scolii, etc.

3. In dormitor ei sunt deja implicati in curatenie, dar sigur ca si aici exista mai multe posibilitati de perfectionare a sistemului de implicare.

4. De asemenea orfanii pot fi de ajutor celor care se imbolnavesc, ajutand in punctul medical, sigur sub supraveghere.

5. Cei din clasele mai mari por avea ore de ajutor pentru a ajuta la cazangerie.

6. Sigur ca multi din cei mai mici, cat si cei mai mari pot sa lucreze in camp sau la ferma scolii, etc.

Multe din aceste activitati sunt perfectate deja in prfelinate, insa ce este important, este ideea care va fi precis implementata, cu ore scrise, etc astfel incat ea sa fie de ajutor pentru acumularea sistematica a experientei si cunostintelor prin diversificare domeniilor de activitate a fiecarui orfan.

Un răspuns la Orfelinatele si dezvoltarea capacitatii de self-sustainability

  1. Ajuta copiii orfani – da mai departe acest text, pune-l la tine in share, da-l pe mail sau pe messenger (cu send file) la cat mai multi, gestul tau poate salva un suflet orfan.

    ***************************************************************
    ajutatiorfanii@yahoo.com
    http://www.geocities.com/ajutatiorfanii/
    ***************************************************************

    COPILUL – O PASARE IN COLIVIE

    De ce „o pasare in colivie”? Pentru ca, din pacate, exact asta este un copil, o fiinta condamnata la o viata de munca si sacrificii, spre bucuria stapanilor, adica a parintilor.

    Copiii sunt un produs 100% al egoismului oamenilor. De ani si ani de zile pun aceeasi intrebare celor care au copii – de ce i-au facut? Si tot de ani si ani de zile am sperat ca cineva sa spuna un motiv, orice motiv, dar nu unul egoist. Din pacate, nimeni, absolut nimeni n-a putut sa-mi dea un astfel de motiv.

    6 motive incadreaza raspunsurile a sute de oameni cu care am vorbit:

    1 – copilul ma distreaza, ma inveseleste
    2 – am cu ce sa ma mandresc
    3 – am un ajutor la batranete
    4 – am un scop in viata
    5 – imi da ocazia sa ma joc
    6 – copilul ma iubeste

    Dar ii pasa cuiva ce inseamna pentru copil viata? Nu. A zis cineva ca face copii pentru ca lumea asta e prea frumoasa si viata asta e prea fericita sa nu i-o transmiti si altuia? Nu. Nici n-aveau cum, o viata plina de probleme si doar cativa stropi de bucurie nu este nici macar o viata acceptabila, daramite una buna si in nici un caz fericita. Trebuie sa fii nebun sa crezi ca asa arata fericirea.

    Motivele oamenilor sunt egoiste din cer pana in pamant. Tot ce ii intereseaza pe parinti sunt cele 6 bucurii enumerate mai sus. Culmea este ca acesti oameni nici macar nu realizeaza raul pe care-l fac copiilor, aducandu-i pe aceasta lume, condamnandu-i la o viata de munca, 50 de ani de trezit dimineata si facut lucruri din obligatie, nu din placere, probleme, boli, dureri, nemultumiri, frustrari, durere fizica si sufleteasca.

    Sa analizam cele 6 motive:

    1 – copilul ma distreaza, ma inveseleste

    Oameni buni, copilul nu este o jucarie! Este o fiinta umana, nu e o papusa, nu e un catel, el va trebui sa traiasca o viata intreaga pe lumea asta, va munci o viata intreaga, va face sacrificii, pentru ca voi sa va distrati 10 ani. Cum puteti fi asa cruzi?

    2 – am cu ce sa ma mandresc

    Motivul asta are o parte hilara, nu numai ca parintii se mandresc cu orice face copilul lor, oricat de insignifiant, oricat de prostesc, chiar daca alti copii cu cativa ani mai mici fac aceleasi lucruri, chiar daca e vorba de un X desenat pe perete, chiar daca si un caine stie sa faca acelasi lucru. Ceea ce e hilar este ca oamenii sunt asa frustrati ca nu au cu ce sa se mandreasca ei insisi, ca n-au realizat nimic deosebit toata viata lor, incat isi gasesc un refugiu in copil, incercand, de-a dreptul patetic, sa se simta bine si sa se mandreasca cu tampeniile pe care le face progenitura sa.

    3 – am un ajutor la batranete

    Iata si cel mai egoist motiv din cele 6, toate sunt dovezi de egoism pur, dar acesta le intrece pe toate. Condamni un om la o viata de munca si probleme ca sa aiba cine te sterge la fund cand esti batran. Un motiv jenant, sub orice limita de umanitate.

    4 – am un scop in viata

    Egoism, egoism, egoism. Nu ne pasa de copii, sa se chinuie cum ne chinuim si noi, ne pasa doar de noi, tot ce ne intereseaza este sa avem noi un scop pentru care continuam viata aceasta de rahat. Unii spun „altfel pentru ce traiesc?”. Raspunsul meu este „sa faci ceva bun pentru omenire, cat de putin”, insa ei nu aleg sa faca un bine, ci un rau, sa condamne si pe altii nevinovati sa treaca prin zecile de ani de probleme, sacrificii, boli si munca. Pe copiii lor pe care culmea, afirma sus si tare ca ii iubesc ca pe ochii din cap. Cum poti sa chinui pe cineva pe care iubesti, n-am inteles niciodata. Da, sa chinui, prin simplul fapt ca l-ai nascut l-ai condamnat. Mai sunt oameni care spun ca vor avea ei grija ca copilul sa fie fericit, sa nu duca lipsa de nimic. Cata inconstienta… si cum veti proceda? Copilul se va imbolnavi, unii stau mai mult cu pastile in gura decat cu bomboane, copilul va trebui sa munceasca, n-am vazut pe nimeni sa-si tina copilul toata viata pe bani, si sa nu fie nevoit sa se trezeasca dimineata de dimineata sa se duca la munca. Deci de munca nu aveti cum sa-l scapati, de boli nici atat, nici de oamenii care-i fac rau, nici de deceptiile de toate felurile, care pe unii tineri ii duc chiar la sinucidere. Oameni buni, realizati ca NU AVETI CUM sa protejati pe cineva de relele acestei lumi, si ORICE ati face copilul vostru va avea aceeasi viata ca voi, aceleasi probleme, aceleasi dureri, aceeasi viata dedicata muncii. Ganditi-va ca si voi sunteti copiii cuiva! Au reusit parintii vostri sa va salveze de milioanele de probleme din aceasta viata? Bineinteles ca nu. Si nici voi nu veti reusi.

    5 – imi da ocazia sa ma joc

    La punctul 5 ce pot sa mai spun? Nu e vorba doar de inconstienta ca ai condamnat un copil la o viata de munca spre distractia ta de cativa ani, dar in plus iata si o dovada a lipsei de maturitate a celor care au ramas niste copii, care s-ar juca dar le e rusine, si iata in sfarsit isi gasesc o scuza patetica sa faca acest lucru.

    6 – copilul ma iubeste

    O parte din oameni nu sunt iubiti si cauta intr-un gest disperat iubire in acest mod. Copilul te iubeste? Fii linistit, asta nu-ti da nici o valoare. Crezi ca esti deosebit? Te inseli, copilul iubeste pe oricine ii da de mancare si se joaca cu el. Oricine ar fi in locul tau ar fi iubit exact la fel. Esti la fel de bun ca oricine de pe strada.

    Parintii nu realizeaza ca copilul lor va avea acelasi trai ca si ei, au impresia ca copilul va avea, nu se stie prin ce minune, dar sigur va avea o viata de-a dreptul fericita. Nu observa ca inca de la 6-7 ani, cand copilasul abia poate sa se tina pe picioare cu ghiozdanul in spate, si inca nu realizeaza bine pe ce lume e, e trimis zi de zi la scoala, cu noaptea in cap. Incepand cu acea zi incepe drama vietii omului pe pamant: 50 de ani de munca, la sfarsitul carora oricum va fi bolnav si se va abtine de la aproape orice ii place din cauza sanatatii precare. Si uite asa dupa 50 de ani de munca, mai traieste inca 10-20 asteptand sa moara si carand cu grau corpul imbatranit si plin de boli.

    Unii mi-au reprosat ca privesc cu pesimism viata si de aceea pare asa urata. Nu este adevarat. Aceasta este imaginea realista a lumii. Bineinteles ca are si partile ei bune, insa partile rele sunt de 10 ori mai multe. Cei care au impresia ca eu privesc cu pesimism viata se inseala amarnic. Ei sunt cei cu capul in nisip, ca strutii, incercand sa nu vada realitatea asa cum este ea, incercand sa se autoconvinga ca viata e frumoasa. Unii s-au straduit sa-mi dea exemple cat de mult se distreaza ei, ce fac si pe unde merg, dar si-au pierdut repede vocea cand am pus o simpla intrebare. „Si cam cat din timp insumeaza momentele tale fericite?”. Le-au adunat si au constatat si ei abia atunci ca acele momente sunt rare si scurte, iar restul timpului, peste 90%, faceau lucruri din obligatie, lucruri care nu le placeau. Iata greseala pe care o fac multi. Nu se gandesc decat la cele cateva clipe de bucurie pe care le traiesc din cand in cand, si se pacalesc singuri gandind ca au o viata frumoasa. Iar la cei 90% de probleme, munca, lucruri facute din obligatie, nu din placere, nu se mai gandesc. 90% din timp stau cu capul in nisip.

    Daca faci un copil, faci un rau, il condamni la viata, adica putina bucurie si multa munca si sacrificii. Daca infiezi un copil, nu numai ca nu faci rau unei fiinte umane, ci dimpotriva, faci un mare bine, salvezi un suflet chinuit, ajuti un copil. Rezultatul e acelasi: ai un copil pe care il cresti si de care te bucuri. Diferenta? In loc sa faci un rau, un mare rau, de durata, o viata intreaga, poti face un bine. Copilul orfan este deja condamnat la viata. Nu este vina ta. Daca il iei faci una din cele mai frumoase fapte din viata unui om. Daca nu, acel suflet va ramane indurerat, iar tu vei face si mai rau de atat, aducand inca un suflet nevinovat pe aceasta lume.

    Uita-te in jurul tau pe strada, observa multimea de oameni amarati, fetze triste care vin sau se duc la munca. Ei sunt copiii cuiva. Da, si parintii lor i-au facut pentru propria satisfactie, dupa care i-au lasat in ghearele acestei realitati care se numeste viata. Ii vezi fericiti? Parintii lor erau convinsi ca vor fi fericiti. Ii vezi sanatosi? De ce crezi ca suntem invadati de reclame la medicamente? Programele TV sunt pline de astfel de reclame. Medicamente pentru copii, pentru adulti. Deschide ochii, uita-te in jurul tau, nu se poate sa nu observi ca majoritatea oamenilor sunt tristi, munciti, incarcati de probleme. Asta e darul pe care vrei sa-l faci unei alte fiinte umane? Asta iti doresti pentru copilul tau?

    Cat mai ai pana la pensie? 20, 30, 40 de ani? Ti se pare mult? Gandeste-te ca vei condamna un copil la cel putin 50 de ani de munca, incepand de la 6-7 ani, pana la 60 de ani. Si asta va fi numai si numai vina ta. Copilul tau se va gasi in situatia in care nu va avea de ales, va trebui sa munceasca, toata viata.

    Fie-va mila, nu faceti copii, nu condamnati suflete nevinovate la o viata de munca spre propria voastra placere. Vreti inca o fiinta ca voi? Munca toata ziua, si la serviciu si acasa, si tot felul de probleme de sanatate? Asta vreti sa creati? Ganditi-va ca voi existati acum pentru ca parintii vostri au fost niste egoisti si v-au dorit ca sa se distreze, sa se mandreasca, sa se joace, sa aiba un sprijin la batranete, sa aiba cu ce sa-si umple timpul. S-au gandit doar la ei, iar acum greul se rasfrange asupra voastra. Voi veti munci toata viata. Voi veti suporta atatea si atatea boli, dureri, probleme. Nu condamnati si voi la randul vostru pe altii. Nu uitati: copilul este o pasare in colivie. Nu este alegerea lui sa traiasca, ci a voastra, si se va chinui toata viata din cauza egoismului vostru. O pasare in colivie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: