Impulsurile, Eroii si Binele Comun

Martie 24, 2005

Azi este 24 martie, 2005. Inca un an a trecut, eu fiind acuma in Moldova. Sunt doua ganduri care trebuie sa le dezvolt aici.

1. In primul este vorba de lupta noastra continua cu impulsurile emotionale pe care noi tindem sa le stapanim. Scriu stapanim si nu distrugem, inhibam, ignoram. Stapanirea inseamna mai intai de tate o impunere a vointei asupra manifestarii lor. O alta trepta a exercitarii acestor actiuni va fi transformarea lor sau mai bine zis, acceptarea experientei ce aceste impulsuri le ofera fiind deja sub controlul vigilent al vointei.

In luta pe viata si moarte dintre vointa si impulsuri exista unele probleme care trebuie evidentiate pentru cei care vor incerca aceasta cale in viitor. De exemplu: exista un obiect al dorintelor mele – cazinoul. Incercand sa-mi stapanesc acea emotie atotdistrugatore care ma impinge, ma face sa iau calea cazinoului, eu uneori gasesc puteri de a zice NU.

In acest moment poate sa porneasca o alta dimensiune a dorintei infranta de vointa. Dorinta se aproprie prin intermediul gandului: „Eu sunt tare, deci sa vedem daca eu voi putea pleca cand voi fi chiar langa cazinou.”

Ajunshi la cazinou dorinta imi sopteste iara, eu crezind ca este gandul vointei mele: „Eu o sa mer inauntru, doar in bar sa beau o bere, insa nu voi juca.”

Eu ma ridic pe trepte si plec in barul cazinoului, insa deodata imi spun: Ma duc sa privesc cum altii joaca, dar eu singur nu o sa joc.” Apoi, ajuns la mesele de jocuri imi spun iarasi: „Ok, joc odata si apoi termin”

Iata asa treptat se ajunge la o infrangere a vointei care nu are o vigilenta sporita din lipsei de experienta.

2. Am fost un pic surprins de fraza:”Astazi sunt necesari eroii si nu sfintii.” Aceasta denota ca sfintenia nu se pune pe primul loc deoarece nu intotdeuna este atat de activa ca luptatorii, eroii. Cei din urma sunt fata in fata cu realitatea de aici, pe can primii poate ca nu intotdeauna constientizeaza ce se petrec imprejur.

3. Daca ar fi sa gandim despre Binele Comun ca fiind un sistem Yoga, atunci Binele Comun va fi Yoga Actiunii. Actiunea are aici doua conotatii, una interna si alta externa. Actiunea pe plan intern poate sa persiste in sufletul persoanei si cea externa raspunde de actiunile ei cu ceea ce o inconjoara.

4. Binele Comun trebuie distins de o varianta a sa Binele privat, individual, personal. Acesta din urma este doar o complementare.


BINELE COMUN SI DISPARITIA NECESARA A UNOR STARI ALE SPIRITULUI

Martie 15, 2005

BINELE COMUN SI DISPARITIA NECESARA A UNOR STARI ALE SPIRITULUI

Cand toata vointa noastra este indreptata spre Binele Comun atunci dispare plictiseala. Ea este diluata in activitatea intensa. O astfel de atitudine fata de timpul personal nu formeaza baza pentru plictiseala.

Plictiseala poate dispare si ca rezultat al exercitiilor asupra gandirii. Cand noi dominam cele ce trec prin gandirea noastra atunci vointa isi depune amprenta pe cele mai mici sai aproape imperceptibile stari de dispozitie. Aceasta rezulta din faptul ca fiecare stare de dispozitie are o stransa legatura cu gandirea noastra si in cele mai multe cazuri este determinata de ea, adica de gandire sau de acceptarea gandurilor ce vor rezulta acea stare.

In orice moment al fiintei exista posibilitatea unei aplicari mai corecte a eforturilor decat cea a plictiselii. Chiar si cand noi ne odihnim, chiar si cand noi asteptam.


Copiii, maturii si atitudinile lor fata de viata

Martie 15, 2005

Care este acea putere care te tine de viata in momentele dificile la copii? Nu intotdeuna ei au puterea ratiunii pentru a face fata celor ce se intampla sau ceea ce ei sufera. Din unele considerente putem omite si cunostintele pe care lemposeda copilul deoarece el nu este versat pe deplin in domeniul vietii si mortii. Acest tip de cunostinte se formeaza pe parcusul viatii si nu poate fi invatat din manuale caci este atitudinal. Am in vedere ca se bazeaza nu pe litera moarta ci pe cele actiuni pe care le intreprinte persoana construind atitudini referitoare la diferite subiecte ale vietii. Am putea spune ca acei copii care au construit astfel de atitudini pot fi geniali sau aproape de ea, o chestie ce urmeaza din experienta foarte dura, egala cu moartea insesi, cu chinul suprauman.

Pentru cei maturi speranta este une din cele mai sacre ganduri care moare la urma, caci dupa moartea ei moare si persoana caci vointa ei inceteaza sa mai lupte cu problemele vietii interioare sau exterioare. Pentru cei mici speranta nu este un domeniu bine definit ci ea mai mult se impleteste cu reprezentari si imaginatii, visuri despre un viitor mai bun ce are putina legatura cu realitatea. O asemenea discrepanta cu realitatea o poate avea si speranta unei persoane mature insa ea vine din experienta sau din inexistenta ei pe can la copil ea este alta precum am relatat mai sus.

Definirea viitorului este o chestie foarte vaga la copii deoarece nu pot fi reprezentate bine diferitele dorinte deoarece ele sunt foarte schimbatoare, impiedicand oformarea lor rationala intr-o linie logica si bine conturata.


Dorinta si dragostea

Martie 15, 2005

Este oare dorinta de parinte asemenea dorintei de cineva autoritar sau este dorinta de parinte fca dorinta de securitate si de gasire a esentei sale? Este aceasta dorinta cautarea raspunsului la intrebarea despre esenta fiecarui fiinte umane? Cum se combina ele impreuna? exista oare aici o tangenta cu ideea despre creator? Poate o paralela?

Timpul petrecut cu parinti face ca amintirea despre ei sa vina ca o placere ascunsa, ce nu poate fi definita sau exprimata. Insa ace3asta nu este corect pentrufiecare caz. Exista si diferente…

Exista ideea confrom careia noi putem trece de la o iubire parinteasca la ceva mai suprem. Nu se are in vedere negarea celei parintesti ci includerea ei intr-o iubire mai mare o iubire fata de Creator! Psibil ca o parte a omenirii are de constientizat acest fapt. Pe de alta parte daca nu a existat o iubire a parintilor nu este excus faptul ca persoana poate sa realizeze acea Iubire fata de Creator. Nenumarate sunt caile care duc spre un varf de munte si toate sunt bune atat cat se pastreza intentia de a ajunge.