Voi descrie doar ceva viabil. Nu ma refer la durerea fizica, doar in unele cazuri.
Durerea tine de fiinta umana, ea este personala. Pentru a reduce intensitatea ei sau pentru a o curma, exista un sfat bun. Acest sfat spune – uitati de sinele vostru, de persoana voastra. Astfel uitati si de durere. Ganditi la altii si nu la sine, ajutati pe altii, creati, actionati, dedicati-va unui gand impersonal, idei etc. Prin astfel de actiuni atentia voastra va fi directionata in alta parte, numai nu la sinele plin de durere. Asta este cea mai buna arma impotriva durerii si consumului de substante care distrug vointa.
Dar trebuie oare noi sa nu suferim, sa nu simtim durerea? Depinde. De exemplu sa presupunem ca o retraire mare, care se transforma in durere, nu ajuta, deci ea doar inlantuieste vointa si constiinta. In acest caz al retrairilor actiunile noastre nu sunt adecvate gandirii libere si nestingherite.
Reies in alinarea durerii din faptul ca totul trebuie sa fie sub controlul vointei, deaceea nimic nu trebuie sa fie mai puternic ca vointa, inclusiv durerea care ne face slabi si neputinciosi, ne mananca pe dinauntru. Nu atrag atentia la durerea care ne face puternici. Aceasta este o alta fateta a ei.
P.S. Alte emotii, pot fi ele oare stapanite prin intermediul detasarii de sine (frica?)?
Romania 1989
mai 14, 2009 la 6:32 pm |
durerea este un sentiment inbatabil si de necontrolat…este un mod de a-ti exprima starea ta de afi si tot ce corpul tau nu vrea…este un sentiment foarte dureros,si ai vrea sa nu treci prin ea,dar ea este la tot pasul de gasit…dar totusi nu uita,fara ea viata nu ar putea decurge…aveti grija de inimile voaste si traiti-va viata asa cum decurge ea,dar totusi nu picati prada acestor emoti dureroase,lasati totul sa decurga de la sine…ajutativa intre voi si iubitiva,pt.ca iubirea uneori poate fi dulce ca mierea!!!sa iubiti persoana din viata voastra…si va veti gasi linistea sufleteasca…